Lipsa de comunicare 
intareste doar 
sistemele discretionare
Google
 
 

 Rubricile noastre
 Editorial
 Ultima Ora
 TELEGRAMA
 Cultura si civilizatie [+]
 Resurse [+]
 Republica Moldova
 Opinia dv.? [+]
 Social
 Societate Civila
 Politic [+]
 International
 Sanatate
 Poeme, Eseuri, Proza
 Supliment weekend [+]
 Blogland [+]
 Europa
 Revista Media
 Coltul Editorului
 Arta, colectii, ocazii
 Mica publicitate
 Arhiva Generala

 RSS FEED 
 FEED Ecouri 
 Abonare gratuita 


  Vizite: 417  
  Aprecieri: 1  
  Cotatie: 4.00  
          Ecouri (0)             Arhiva (128)      
Trimite unui prieten  Trimite unui prieten  


Memorie si contraste , de Nicolae MUȘAT

(Material propus pentru publicare la data de: 22-01-2010)

Contradictii intre ce afirmam, ce sustinem si ce gindim a un moment dat apar si se amplifica odata cu scaderea memoriei.

Peste ani revin aceleasi imagini, ginduri si sentimente fara sa se fi schimbat deloc.

Ele se mostenesc si marcheaza generatii si cei care iau cunostinta.

Un prieten de peste mari a spus unei cunostinte despre o reteta de gisca salbatica pe care o invatases chiar din familia mea si astfel ne-am amintit de multi prieteni, vecini si cunostinte.Acesti spuneau ca un om de care ne amintim a avut un rost si nu a trait degeaba.

Am avut ocazia sa particip la o intilnire cu oameni din mai multe continente, de nationalitati diferite si de rase diferite.

A fost foarte interesant sa vad oamenii care proveneau de la mari distante si care pastrau valori si obiceiuri similare ba chiar si tabieturi si desi vorbeau limbi diferite foloseau aceleasi clisee si metode de exprimare.
Imi aduc aminte de o poveste adevarata din copilarie in care bunica imi povestea de turcul Aci care a salvat pe strabunica mea si copii de furia comitagiilor.

Acesta si cu sotia lui crescusera pe strabunica de cind ramasese orfana si apoi au ingrijit avutia si au casatorit-o si i-au crescut copii astfe incit aveau inca o limba uzuala in casa.Jocurile si invatamintele lor nu s-au pierdut si au fost ransmise in familie astfel incit si acum imi vin in minte.

O alta amintire este legata de vizita unui necunoscut care intr-o zi de iunie a anilor 60 a intrat in curte care semana cu o "mahala" si a batut la use.

Bunica l-a cunoscut desi nu-l vazuse de aproape 20 de ani.

Era un vecin care a fost inchis si cu o zi inainte iesise din temnita.

El a gasit gasit copii mari.

Niciunul dintre cunoscuti nu a mers s-al viziteze si atunci a zis sa mearga s-a vada pe cine isi mai amintea.
Era un om blajin cu par alb si voce lina.

A povesti multe vorbind incet sa nu se auda si dialogul se sechimba in romana si turca.

Nu voi uita cuvintele prin care descria cum simtea venirea primaverii in temnita.

Primavara venea in mai cind intrau raze de soare prin gatrile unei mici deschizaturi aproape de tavanul beciului de subsol.

Se gindea apoi ca se termina mai si incepe iunie si se intreba:

-Oare copii mei au ciresi ?

Vina pentru care a fost inchis este ca in timpul razboiului a permis in calitate de hoge, ca in scoala turca sa fie cazati refugiati tatari din Crimea.

Mai este un amanunt si anume ca oameni de religii diferite comunicau foarte bine asa cum traisera impreuna si asa cum au supravietuit impreuna.

Atunci cind ne exprimam despre Balcani ca un butoi de pulbere si o colectie de comflicte, uitam cum au aparut si in parte cine le-a indus.





 Ecouri (0)  inapoitop 
 
 
 
 
 Scrieti un ecou
Copyright © NIMS Interactive, 2004 - 2007