|
|
  
|
|
Cele mai recente contributii la rubrica Cai Spre Noi Insine :
Ce īnseamnă să fii evreu?, de
Getta NEUMANN
(Material propus pentru publicare la data de: 28-02-2010 de Petru CLEJ)
Cum se defineste identitatea unui evreu in afara Israelului ?
Daca nu exista o comunitate de limba, nici de teritoriu, daca exista mai multi evrei laici decat religiosi, iar devotamentul fata de Israel variaza de la caz la caz, atunci ce ne leaga ?
Cred ca avem constiinta ca impartasim acelasi destin, suntem eine Schicksalsgemeinschaft, expresie pe care mi-am insusit-o de la Daniel Cohn-Bendit acum vreo 20 de ani. Avem un trecut comun, inclusiv Auschwitz, un bun religios si cultural comun, suntem evrei si prin perceptia mediului inconjurator, vazuti prin prisma antisemita ori filosemita. Acest destin ne inzestreaza cu o privire specifica asupra lumii, cu un anume set de valori.
Orice eveniment din lume suscita reactia rezumata in : Asta e bine pentru noi ?, intrebare pusa sfios, cu teama, din nefericire justificata, ca cineva iar ne-a pus gand rau. Proverbiala solidaritate dintre evrei isi are radacina in anticiparea urmatoarei calamitati. Fiecare a trecut prin trauma emigrarii, a adversitatii sortii din motive de antisemitism, iar daca nu, amintirile transmise de parinti sunt inca vii. Experienta dezradacinarii, a ostracizarii si a prigoanei a intarit sentimentul de coeziune si a dezvoltat capacitatea empatica sporita, sensibilitatea accentuata, dorinta de a ajuta si sprijini. Nu este intamplator ca evreul Freud a fost parintele psihanalizei, ca donatorii si mecena evrei exceleaza prin generozitate.
Perceperea acuta a lumii stimuleaza interesul pentru rezolvarea treburilor obstii. E cunoscut ca multi evrei s-au implicat si se implica in activitati politice. Iar grija pentru Israel este o constanta. Pe cand eram copil, ascultam cu tata « hadashot », stirile, dimineata si seara. Putini sunt intre noi care sa nu urmareasca stirile in fiecare zi, sa nu tresara cand aud sau citesc ceva legat de Israel. Cand ne intalnim, subiectul inepuizabil este ce se intampla in « tara », cu toate ca avem aprecieri diferite ale situatiei.
Prezentul ne ingrijoreaza si evoca in mod inexorabil trecutul, care a fost dintotdeauna obiect de studiu prin lectura Bibliei. Nu degeaba ne consideram am hasefer, poporul cartii, nu numai al Torei, ci al cartii in general. In toate paturile sociale evreiesti, cultura si invatatura sunt puse pe un piedestal, sunt considerate conditia sine qua non a reusitei. Indreptarea spre profesii care necesita studii superioare a devenit o pornire naturala. La utilizarea regulata a aptitudinilor intelectuale se adauga predilectia pentru dezbateri, cu originea probabila in practicarea timp de secole a analizei aprofundate, pilpul, in discutiile talmudice, in care lucrurile erau privite din toate unghiurile.
Cand vorbim de spirit evreiesc ne gandim spontan la curiozitate intelectuala, (nu ma gandesc la premiatii Nobel, ci la o inclinatie generala), la umor si autoironie, mijloace de a supravietui, de a da o dimensiune surmontabila obstacolelor. Veneratia pentru instructie, placerea de a discuta, autoironia fac parte dintr-un profil specific evreiesc.
Imi dau seama ca am perspectiva unei evreice ashkenaze laice. Totusi, viziunea lumii in care se imbina deschiderea plina de cutezanta si prudenta sceptica, unitatea interna stransa, elanul spiritual de a patrunde miezul a tot ce exista, intuitia afectiva a sentimentelor celuilalt sunt, mi se pare, elemente comune. Cred ca putem distinge o optica aparte, o abordare speciala a existentei.
Schwer tsu zayn a Yid, e greu sa fii evreu, oftam adesea. Dar expresia trista, amestecul de melancolie si ironie din privire, de multe ori vizibile pe fizionomiile evreiesti, sunt alungate de bucuria debordanta de a trai, de energie si creativitate. Un individ pus la incercare de un traumatism isi mobilizeaza fortele de rezistenta si dezvolta abilitati deosebite pentru a-si reveni. Este un fenomen obervat in psihologie cunoscut sub numele de rezilienta, iar evreii ilustreaza perfect aceasta observatie.
Toate sunt trasaturi dobandite in cursul mileniilor. Oare vor dainui ? Fara traditia religioasa si culinara, suport indispensabil pentru pastrarea identitatii, sansa de a supravietui e improbabila. In lipsa unei structuri traditionale, unor rituri care se transmit din generatie in generatie, deci a unor semne extrinsece, dar esentiale ca memento si diferentiere, caracteristicile identitatii evreiesti se estompeaza si pier. Dupa statisticile publicate de Jewish Agency din 2002, singura comunitate care creste este Israel, iar numarul evreilor in intreaga lume scade.
In Israel, evreu este cel care are o mama evreica sau care s-a convertit. In diaspora, aceasta conditie nu e suficienta. Denumirea « evreu » trebuie sa aiba o semnificatie, existenta unui evreu sa se orienteze dupa repere distinctive, altfel ma tem ca specificul evreiesc piere.
|
|
|
|
Cele mai recente ecouri
|
 Vlad Solomon
-- Stimata D-na Neumann,
Stiu, poate nu la fel de bine ca Dvs., ca s-au scris tratate, eseuri, carti de istorie si religie care cauta sa analizeze "evreul" si sa-l defineasca.
In articolul la care va referiti Dvs nu am folosit termenul de mentalitate, ci am amintit "complexul evreului minoritar", in contextul raportarii la Israel (de la cei 100 de semnatari din Guardian, la "Un secret" si la "evreul la locul lui"). Sper ca sintem de acord ca mentalitatea e cu totul altceva.
Asadar stereotipizarea vine din exterior, iar alinierea, in conformitate cu un stereotip, nu face decit sa-l perpetueze.
Deoarece ati amintit de Andorra lui Max Frisch, nu uitati ca personajul se dezvolta pe fondul unei " Andorre albe, albe!" -- rinocerizarea celor din jur si adaptarea lui la rinocerizare - ceea ce implica o trasformare in functie de "ce se asteapta ceilalti de la el", se conformeaza unor etaloane prescrise, predispuse de altii, unor idei preconcepute.
Ma vad nevoit sa revin la ceea ce am sustinut inainte (cind am dat exemplul cu Stanislavski), ca orice incercare de definire a identitatii unui INDIVID, prin prisma etniei, sau religiei, cade in pacatul stereotipizarii. Pe de alta parte, tocmai individualizarea unui personaj (prin detalii) -intr-o piesa sau roman - implica universalitatea mesajului. Accentuez- intr-o opera de arta.
De aceea mi-am permis sa va intreb pe Dvs - ce va doare, de fapt? Pentru ca, dincolo de analiza " la rece" eu simt ca va framinta subiectul la nivel personal, lucru pe care, in articol, il voalati, incercind sa analizati conceptul de evreu, prin viziunea altora, sau prin solidarizare si solidaritate, ceea ce nu corespunde realitatii, nici nu rezolva dilema termenului. Si spuneti ca nu va referiti la etnie ci si...
Pentru mine evreu e oricine se simte si se declara evreu. Si aici ma opresc. De aici incolo, fiecare e diferit si isi simte in mod diferit identitatea de evreu. Ii includ pe evreul Isus, pe evreul Jean-Marie Lustiger, pe evreul Elie Wiesel, pe rabinul Shafran, sau pe Mihail Sebastian.
Deoarece publicatia Acum se schimba luni, putem continua dialogul, daca doriti, pe Forumul revistei, sau imi puteti scrie email pe adresa personala, o veti gasi cu usurinta pe Internet.
Cu stima,
Vlad Solomon
|
In problema asternuta nu exista numitor comun.Orice ai spune peste toate o lopata de tarana se depune.In fata lui au toti un drum ori buni ori rai toti un mormant nu i nimeni drac si nimeni sfant credinta i val iubirea e vant si viata fum...scris de o persoana mai competenta decat subsemnatul cu respect dr.Gerö
|
Lucian-Zeev Herscovici
Stimata Doamna Neumann,
Va multumesc pentru ca v-ati referit la articolul meu si ati scris articolul ca un comentariu la el. Articolul Dumneavoastra este interesant. Evident, doi oameni nu pot fi complet de acord, pentru ca sunt persoane diferite, cu gandiri, formatii si experiente de viata diferite. Vreau sa va spun ca, daca a fi evreu este o chestiune de statut juridic, aceasta este indiferent de identificarea personala. Dar problema apare in privinta identificarii: aceasta nu este o chestiune juridica, ci o chestiune strict individuala. Nimeni nu poate fi obligat sa se identifice ca evreu, nici in Israel, nici in Diaspora. Aceasta este propria lui decizie. Dupa cum propria lui decizie este asupra modului de identificare: national, religios, cultural. Ati remarcat ca identificarea poate sa apara intr-o forma foarte simpla, a unui prosop produs in Israel. Dupa cum poate sa apara in forme mult mai complicate, intelectuale. Problema identitatii evreiesti este veche. Va propun sa rasfoiti cartea "De ce sunt evreu" de Edmond Fleg. Dupa cum exista si ideea "credintei iudaice pentru moderni" in randul evreilor conservativi , reformisti si recontructionisti, ca si anterior in randul evreilor neologi.Sau cazuri ale unor evrei comunisti care se considerau comunisti suta la suta, luptatori pentru libertatea popoarelor si a omenirii, ateisti convinsi, dar care aveau o puternica identitate evreiasca individuala, prin dragostea fata de limba idis, sau chiar numai fata de muzica idis. Am retinut un caz interesant. Intr-un volum memorialistic al scriitorului si ziaristului Sorin Toma, "Am supravietuit Holocaustului din Ucraina", autorul povesteste ca, in sovhozul in care era ascuns - si nu se stia ca este evreu- a ajuns inca un evreu, din URSS,impreuna cu nepoata lui. El a aflat secretul de la nepoata - ca respectivul este evreu, lucru nestiut de nimeni altcineva in sovhoz - si a decis sa ia contactul cu el...ca evreu. Dar cum? Ar fi produs un soc, poate chiar un conflict, poate si mai mult. Atunci, intr-una din zile, cand amandoi au fost trimisi sa pasca oile, el a inceput sa fluiere melodia cantecului idis "Oyfen pripecik". Bineinteles, fara cuvinte. De fata nu mai era nimeni. Dupa un timp, celalat l-a intrebat de unde stie acest cantec. Raspunsul a fost ca de acasa, de la parinti. Atunci s-au recunoscut unul pe celalalt. O forma de identificare si de cunostinta intre doi evrei in timpul Holocaustului. Imi amintesc o afirmatie a rabinului Dr. Moses Rosen ca "Tefilin" reprezinta un radio prin care comunica evreii intre ei...
Adaud si faptul ca am vazut persoane de origine evreiasca foarte vaga, unii de origine marana, care aveau o anumita identitate evreiasca, de exemplu sub forma invatarii limbii ebraice. Ca si persoane pe care le deranja originea lor evreiasca (nu-i putea fi indiferenta). Tocmai cei pe care originea lor evreiasca ii deranjeaza au o identitate evreiasca puternica, desi negativa...
Cu deosebit respect si urari de succes,
Lucian-Zeev Herscovici
|
 Toate ecourile
|
 Scrieti un ecou |
top  |
|
